Fiecare om poartă o poveste, iar în cei zece ani în care am lucrat ca tatuator am ascultat destule încât să știu că de aici trebuie să încep. Aș fi putut deschide cu o analiză despre stres, despre mecanismele neurofiziologice implicate și despre tehnicile eficiente de gestionare și prevenire a lui, dar nu cred că asta ar fi schimbat mare lucru.
Nu informația ne lipsește astăzi — avem acces la tot ce ne dorim, oricând. Ceea ce lipsește, în multe societăți, este altceva: conexiunea reală, comunicarea autentică, empatia, înțelegerea. Și lista ar putea continua
Am să incem in schimb, prin a scrie articole, despre unele dintre poveștile auzite pe parcursul celor zece ani de activitate in speranța ca astfel să pot aduce împreună oameni care au trecut sau trec prin situații similare.
Percepția și perspectiva asupra stresului
Fiecare om este o poveste, o poveste pe care și-o spune sieși, povestindo sistemului nervos. Acesta din urmă ne ascultă și se conformează firului epic.Probabil ați observat că aceeași situație poate fi percepută ca fiind stresantă de anumite persoane, în timp ce pentru altele exact acea împrejurare nu provoacă nici cel mai mic disconfort. Pe lângă factorii externi, sociali, economici și fizici, un rol esențial în această evaluare îl are perspectiva – rolul pe care ni-l atribuim, exact ca într-un joc video în care personajul nostru dispune de "armele" pe care i le oferim în poveste.
De aceea, dragi mei, este vital să începem să ne corectăm povestea, să facem un upgrade personajului nostru interior. De-a lungul vieții, aceste upgrade-uri se produc uneori automat, cu fiecare eveniment negativ depășit, iar astfel, pas cu pas, devenim mai rezilienți și mai pregătiți pentru provocările viitoare.
Există, totuși, și situații când suntem supuși unui stres pe termen lung – așa cum am experimentat și eu – iar resursele noastre fizice și psihice ajung să fie erodate. Sau poate trăim evenimente de o intensitate copleșitoare care ne paralizează, fără să știm încotro să o apucăm și ce pași să urmăm. Dacă adăugăm la toate acestea zgomotul, haosul societății și ritmul alert al vieții cotidiene, devine clar de ce chiar și cele mai puternice personaje pot fi epuizate și doborâte.
Importanța de a cere ajutor
Solicitarea ajutorului constituie un prim pas esențial — aceasta a fost și abordarea mea. A recunoaște dificultatea de a gestiona singură situația și necesitatea unei persoane obiective care să mă îndrume în structurarea ideilor și să mă susțină în depășirea blocajelor mentale, reprezintă un act de responsabilitate. Acest proces m-a ajutat să identific soluții și să diminuez autocritica excesivă.
Acest pas a fost cheia rescrierii propriei mele povești, m-a ajutat să găsesc soluții și să merg mai departe. Perfecționismul, teama de eșec, hiperindependența și un sindrom al impostorului frumos conturat m-au sabotat aproape toată viața. În povestea pe care mi-o spuneam, toate acestea echivalau cu profesionalism, cunoaștere, curaj și modestie
Sper ca poveștile din articolele următoare să devină, înainte de toate, surse de sprijin și inspirație. Îmi doresc ca ele să ofere acel sentiment rar și prețios că nu ești singur cu ceea ce trăiești, că există și alții care au trecut prin lupte asemănătoare și au găsit o cale. Dacă aceste rânduri pot aduce un strop de claritate, curaj sau alinare, atunci și-au împlinit scopul.